Fiammulina hè u spichju di tutti i ziteddi, carca à vezzi è niscentri dinò. U so missiavu hè quì per ampparà ciò chi hè ghjustu, è u cumportamentu chi ci voli ad avè à a scola, cù i parenti, cù i maestri, ecc…
Una lizzioni di murali dolci è d’amparera astuta, una vìa dritta, fatta di cumpassioni.
« Vous savez, moi, je suis fier de ma petite fille, qui s’appelle Fiammulina. C’est moi qui lui ai donné son prénom, et vous comprendrez pourquoi. Elle a les cheveux comme des flammes, et un peu le caractère… »